Haideți să facem o adunare simplă.

(Imaginea de mai sus + 5 Mai, ziua bărbatului + un prieten drag + alți oameni ok + barcă + râul Mureș + mașină „cățărătoare” pe dealuri) x vreme frumoasă = o zi demențială. Scurt pe doi, nu-ți trebuie mai mult pentru o zi a bărbatului. Toată povestirea o găsiți aici, la casa online a lui Ivo eu vreau doar să vă descriu o singură senzație.

Imaginați-vă că este o zi frumoasă afară, soarele „frige” cam tot ce prinde în jur și voi sunteți într-o barcă în mijlocul râului Mureș (cam jegos ce-i drept dar asta nu contează acum). Ei bine și cum stați voi acolo și dați la vâslă ușor auziți în față un sunet al naibii de cunoscut: cheița de la bere când străpunge ambalajul și… tsssss! iese nițel acid. Atunci lași vâsla deoparte, iei berea oferită de colegu’, te uiți în jur la natura care te copleșește prin frumusețe, tragi aer în piept, dai noroc și iei o gură rece de bere. Chiar acolo, în mijloc de Mureș, înconjurat de sunetul păsărilor și susurul apei… Atât!

A fost minunat…

Ca tot românu’ fericit am plecat puțin înainte de 1 Mai într-un mic roadtrip. Destinația: Târgu Mureș

Cum vremea a fost mai mult decât frumoasă (prea cald totuși pentru gusturile mele) am vizitat frumosul oraș Târgu Mureș. Când zic vizitat mă refer la o plimbare extinsă prin locurile frumoase din oraș. Pentru început am dat o rată pe la Vichend care din punctul meu de vedere este o oază de relaxare și „reîntregire” a forței de muncă. Chiar dacă nu era încă deschis oficial complexul lumea stătea întinsă la soare pentru un bronz natural de calitate. Vara cică e plin ochi locul dar măcar târgu mureșenii au unde să se răcorească într-o zi toridă de vară. Un mititel și-o nefiltrată au întregit plimbarea.

Dacă ajungeți prin Târgu Mureș îi musai să faceți o vizită la Zoo. Chiar dacă reamenajarea complexului nu este realizată în totalitate tot vă veți putea delecta cu o plimbare pe cinste pe lângă țarcurile animalelor. De la maimuțe, tigri siberieni, pești, struți, bufnițe și până la șerpi sau iguane toate-s acolo, la locul lor, puțin cam plictisite după părerea mea dar frumoase în ansamblu. 5 lei intrarea pentru o plimbare ce vă va pune la încercare picioarele. Încheiați cu porcușorii de guineea sunt chiar drăguți. La final puteți merge până-n cetate la o cafea. E o cafenea foarte drăguță cu un aer vechi (de care puteți scăpa deschizând geamul ).

În fine, dacă mai puteți, mergeți seara la o plimbare prin centru (e închis circulației duminica). E mai mult decât binevenită și veți putea admira și fântâna arteziană din fața Teatrului Național.

Ce vă iese la „afecerea” asta? Simplu: veți putea să vă alegeți rasa viitorului vostru cățel, în cazul în care vreți să achiziționați unul, să primiți ponturi despre tot ceea ce înseamnă creșterea și întreținerea unui cățel și multe altele.

Mai multe detalii puteți vedea în afișele de mai jos dar și pe site-urile organizatorilor: Cora și Caini de Salvare Transilvania (C.S.T.)

Așadar, dacă iubiți cățeii trebuie să fiți acolo! Distracție plăcută și un 1 Mai superb!

Și acum prin poștă găsite, mersi @Vio și @Ivo

Cam atât, îi gata tăt. Poate mai fac:)

În lipsă de altceva am scris în perioada asta câteva vorbe… pe foaie. Sper că-mi înțelegi scrisul de doctor:) În curând un rezumat al zilelor…

PS Mersi celor care m-au ajutat într-un fel sau altul Din câte am înțeles voi avea parte de ceva surpriză via Băscălescu Dogdan

Ei bine începând de mâine (9 aprilie 2012), timp de două săptămâni, voi lua o pauză. O pauză de la internet, smartphone, facebook, foursquare, twitter, skype, messenger și orice altă chestie de care sunt oarecum dependent. Voi avea un singur telefon (ceva Sony Ericsson de pe vremuri) ce va fi folosit pe post de fix (asta înseamnă că voi răspunde la el și voi efectua apeluri doar când sunt acasă) un aparat foto de pe vremea când mă jucam cu puța în nisip (d-ăla cu film de face crrrrâc crââââc când îl întorci) și desigur draga mea bicicletă. Regulile pe care mi le impun sunt următoarele:

- ignor apelurile pierdute dar le notez undeva ca să văd câte vor fi

- același lucru este valabil și pentru mesaje (pe care nu le voi citi, apropo)

- nu voi deschide niciun laptop pentru nimic în lume (asta înseamnă că seara nu mă pun să mă uit la vreun serial mișto)

- la muncă voi folosi e-mail-ul doar în interes de serviciu

- nu voi mai da check-in peste tot și nu voi mai posta poze cu mâncare (bucuria unora)

- dacă voi avea chef voi scrie „postări” pe foaie, postări ce vor ajunge după cele două săptămâni pe blog, sub formă de poze (sper să-mi înțelegeți scrisul )

- voi merge pe coclauri și voi face poze cu ultra performantul aparat (astea vor ajunge desigur pe blog, scanate)

- întâlnirile se vor face strict pe bază de oră și dată (sunt curios cum stați cu punctualitatea)

Practic va fi un fel de înapoi la 90 (m-am ferit de acest nume ca să nu zică Adi că l-am copiat ). Pe atunci aveam telefon fix și oameni cu care mă întâlneam după ce ne strigam fiecare pe la balcoane sau mergeam cu celebrul: „tanti mama lui X, îl lăsați pe X afară?”.

La final o să vă spun cum a fost. Urați-mi baftă!

Uneori sunt fascinat de lipsa de profesionalism a unor angajați mai ales când aceasta dă în nesimțire…

Pentru că se apropie momentul ăla în care gizăz dă bolovanu’ la o parte și toată lumea face un eveniment din asta m-am decis să-mi vizitez orașul natal (Onești pentru cine nu știe). Toate bune și frumoase, intru pe autogări.ro și caut o cursă către Brașov urmând ca de acolo să fiu preluat de un prieten. Dau de „super băieții” de la AXI TOURS. Câteva numere de telefon afișate pe site, fără preț ce-i drept, dar nimic anormal până acum. Sun la vreo două numere de acolo și mi se zice că nu sunt alocate, din nou nimic anormal (nu și-au actualizat numerele de telefon pe site-ul autogări.ro). Ei bine acum vine partea interesantă. La al treilea număr aud:

„Dea…”
„Bună ziua, Axi Tours?”
„Dea, ce vrei?”

Să mori tu că așa se vorbește cu un potențial client….  Decid să continuu conversația.

„Aș dori să fac o rezervare…” – mă întrerupe
„Nu-i ăsta număru’. Stai așea… -ceva voci în fundal- Cum era mă ăla pentru rezervări, 460 în coadă? Aaa, da, no bun.” Revine la mine „Pune la numărul ăsta 460 în coadă! E același dar cu 460 în coadă” -probabil credea că-s vreun idiot și nu am înțeles din prima
„Mulțumesc, zi bună.” -ceva indescifrabil și apoi tonul….

Îmi zic în cap că poate doar ăla de am vorbit cu el are sindromul nesimițito-retardatului și decid să sun la numărul cu „460 în coadă”.

„Da…”
„Bună ziua, Axi Tours?”
„Da.”
„Aș dori să fac o rezervare pentru ..”  mă întrerupe
„Ce dată?”
„13 aprilie”

Ceva indescifrabil din nou și apoi aud asta,

„Notează numărul ăsta, pe data de 12…” – îl întrerup eu acum
„Rezervarea o vreau pentru data de 13”
„Da dom’le, suni pe 12 la numărul ăsta… notezi? 0751744XXX și zici că vrei rezervare pentru 13”

Am apucat să bâigui un mulțumesc și am închis. Scriu rândurile astea și încă nu-mi vine să cred ce mod de abordare are o parte din personalul de la Axi Tours.

Ce credeți, merită să le fac reclamație chiar dacă nu știu cu cine am vorbit? Vi s-a întâmplat vreodată să fiți tratați în halul ăsta?

De dimineață mi s-a întâmplat ceva magic….Mergeam ca de obicei pe bicicletă la muncă, învelit în pelerina pe care am avut-o când am fost Cupluta… Am schimbat un pic traseul și am luat-o pe Donath prin Grigorescu cu gândul de a urca Tăietura Turcului cu bicicleta.

View Larger Map

Băi, nu știu dacă postarea lui Ciulea m-a influențat cu ceva dar o voce din cap mi-a spus: „O să reușești”. Ei bine vă spun în exclusivitate că am reușit să urc Tăietura Turcului fără să mă dau jos de pe bicicletă.

Sunt ultra mega bucuros pentru că am reușit și mi-a învins dorința de a renunța.

Voi prin ce momente ați trecut care să vă marcheze în vreun fel sau altul? Legate de determinare bineînțeles