La Gura Humorului cu prietenii

N-am mai ieșit de ceva vreme la o plimbare așa cum am făcut-o weekend-ul acesta alături de o mână de prieteni.

Lucrurile s-au petrecut simplu Psaico a lansat invitația pentru petrecerea weekendului la Gura Humorului iar eu, Miruna, Ciulea și Lili am spus da. Teo se subînțelege că a acceptat. Astfel ne-am trezit vineri seara că mânam în ciuleamobil spre locul de care inițial am crezut că e un sat (sunt expert la geografie în caz că nu v-ați prins). Ceea ce avea să urmeze depășește așteptările mele.

Tot drumul am stat la palavre făcând scenarii care de care mai deocheate despre cum Psaico ne-a chemat de fapt ca să pună la cale o tortură în masă (scaun, comodă etc.). Pentru că el e calm de fel am trecut la Teo care se presupunea a fi cea care va conduce torturile. Ei bine cu povestiri din astea și glume cu nemiluita am ajuns la Vatra Dornei unde am poposit pentru a ne alimenta stomacurile. După o mâncare super bună Ciulea a mai executat niște combinații ambreiaj, accelerație, frână, frână, ambreiaj (ca la Mortal Kombat) și ne-am trezit în Gura Humorului.

Cu inima cât un purice am intrat în casă unde (deloc suspect) gazdele ne așteptau zâmbind. Sunetul polizorului din beci s-a oprit și noi ne-am pus pe discuții interminabile udate din belșug cu Tedi (n-am vrut să bem de frică). Pe la un onorabil 4, Lili și Miruna au plecat să se odihnească iar (din nou deloc suspect) Psaico le-a urmat. Amețiți de atâta Tedi, eu și Ciulea am rămas cu Teo până dimineața. Nu vroiam să plec primul la somn și să-l las pe Ciulea singur dar când am început să tremur de oboseală, mi-am făcut un tatăl nostru scurt și m-am dus să dorm…

Uluit m-am trezit de dimineață în același pat în care mă pusesem. Razele soarelui îi mângâiau chipul Mirunei iar eu eram încă într-o bucată (suspect). Am executat o omletă de plângeau câinii la poartă (așa de bine mirosea) și ne-am pornit la plimbare. Mă, ce să vă zic, am rămas impresionat că oamenii ăia au făcut din fonduri europene trasee de mountain bike și nordic walk (dacă am ținut bine minte). Pârtia de schi arăta bine și chiar mi-a fost ciudă că nu a vrut nimeni să se dea cu mine. Un ceai, o cafea, o măslină o masă la Voroneț (foarte bună și asta) și uite așa a trecut ziua (sincer vreau înapoi acolo).

Seara am executat un grătărel minunat pe care l-am asortat cu suc de mere de data asta (teama încă nu dispăruse) și cu un super joc, Activity pe numele lui. După un scor de 2-1 la unu pentru echipa băieților am mai luat o dușcă de vișinată de la Alex (un prieten al lui Psaico) și ne-am continuat seara spionându-ne gazdele pentru orice gest ce le-ar putea trăda intențiile.

Nici de data asta nu s-a întâmplat nimic. Chiar nu mai înțelegeam nimic. Am făcut ordine și după o masă la ceva pensiune ce era aproape de locul unde am stat ne-am pornit spre Cluj. Apropo la pensiunea aia meniul zilei era 10 RON și cazarea 25:).  Pe drum Ciulea a observat ceva, luna nu era plină! În acel moment a apărut și explicația, Psaico și Teo se transformă doar la lună plină. De data asta am scăpat. Pentru că astfel de eveniment trebuie musai sărbătorit ne-am oprit în Bistrița La Taifas, un restaurant drăguț cu mâncare foarte bună dar care durează, și durează, și durează…. Ghiftuiți și fericiți că suntem în viață ne-am continuat drumul mulțumindu-le lui Psaico și Teodorei că ne-au lăsat în viață.

Lăsând gluma la o parte Gura Humorului este un oraș frumos pe care cu siguranță o să-l vizitez în vară. Numai când mă gândesc la traseele de bicicletă din pădure mă ud tot Ați fost careva pe acolo? Cum vi s-a părut?

Dacă vă interesează traseul îl aveți mai jos. Dacă vă trebuie poze intrați pe Facebook. Iar dacă vreți să știți ce au de zis și ceilalți intrați aici sau aici.